Întâmpinare
Salut !
Nu ştiu cum te-ai rătăcit pe web, de-ai ajuns pe blogul meu…
În primul rând, scuză-mă că te tutuiesc; ce vrei, aşa e trendy…
În al doilea, permite-mi să te socotesc un partener valabil de dialog – cel puţin pentru astea câteva cuvinte. Adică viu, spontan, curios…
În al treilea, vezi că părerile mele sunt foarte neconvenţionale, şi s-ar putea să te şocheze, fie prin exprimare, fie prin conţinut. Mi le-am format citind, gândind şi, mai ales, trăind, şi-mi place să cred că nu reflectă un simplu „gică contra”, care are pasiunea perversă de a critica tot, stând comod în fotoliul său…
Eu îmi asum umanitatea, cu toate păcatele ei generale, plus cele ale mele particulare… Mă exprim aşa cum sunt, cu toate toanele, scăderile şi lipsurile, pe care nu încerc să mi le scuz, decât prin bunăvoinţa ta. Dar şi cu momentele mele bune, care sper să nu lipsească nici ele, şi să-ţi placă şi ţie.
În al patrulea rând, iartă-mă că nu-ţi permit să-mi replici prin comentarii la articolele mele, cum ar face orice blogger serios… Sunt la fel de sătul de înjurături, ca şi de aprecieri - la fel de formale, care adică se menţin la suprafaţă, fără să atingă fondul problemei. Iar dacă eşti excepţia care confirmă regula, am credinţa “iraţională” că tot vom găsi un mod de comunicare, până la urmă…
Mi-am structurat „materialul” în trei părţi. În prima, trec în revistă lumea în care trăim – cam catastrofic, după părerea celor mai mulţi… (Şi cam haotic, labirintic, eclectic şi pre(ten)ţios – asta o recunosc şi-mi cer scuze.) Dar, după a mea părere - care o să vezi că nu e nici măcar prea umilă -, dacă nu te-a atins cumva cu nimic lumea asta, dacă nu te-a făcut câtuşi de puţin să suferi, înseamnă că, din două una: ori nu vrei s-o recunoşti, ori n-ai trăit suficient…
Într-a doua, identific ceva „semne bune”, teorii pozitive, care sugerează că există soluţii la problemele lumii.
Iar a treia prezintă mărturii despre o altă lume, care, deşi e tot asta, e totuşi cu totul alta…
În final, îţi mulţumesc pentru vizită; sper să culegi din ea măcar o idee care să încolţească şi să facă rod.
Îmi cer încă o dată scuze pentru orice eventuală supărare; poate că e spre bine, pentru că am observat, la mine, că, în timp, am ajuns să îmbrăţişez multe lucruri care la prima vedere nu mi-au plăcut sau nu le-am înţeles. Dacă ai răbdare şi-ţi baţi puţin capul în hăţişul blogului meu, o să vezi că lucrurile încep să se lege. De aceea, mai dă pe-aici, mai ales că eu încerc să-mi ameliorez exprimarea şi prezentarea ideilor, şi chiar ideile înseşi. Ba, mai mult, încerc să şi evoluez – poate mi te alături, ce zici ?
La revedere, atunci !
P.S. Dacă blogul ăsta ţi se pare prea dulceag, încearcă-l pe ăstalalt.
