Pseudomorfoze

Ziceam că noi nu ne cunoaştem suficient; suntem un mister chiar pentru noi înşine; suntem departe de a ne fi luat în stăpânire. Şi că există un „omuleţ”, un pilot în spatele imaginarului nostru, care deocamdată funcţionează în regim automat-inconştient. O să încerc să vă fac cunoştinţă cu el, folosindu-mă, pentru început, de experienţa lui Viktor Frankl.

Psihiatrul vienez l-a descoperit the hard way, în lagărele de concentrare naziste. Totul îi fusese luat, şi totuşi el simţea că ceva tot i-a mai rămas; ba, mai mult, că acest ceva este esenţialul, faţă de care „totul”, de care fusese deposedat material, nu este decât accidental. Imediat îţi vine în minte Die Gedanken sind frei, celebrul cântec german, adoptat şi de prizonierii evrei; numai că Frankl descoperea, prin propria-i experienţă, în condiţii de liberate „reală” minimă, valoarea de realitate a acestei libertăţi “imaginare”…

Citeşte mai departe »

Dialogul de astăzi este polarizat în jurul a două extreme, mari şi late :

1) Bunăvoinţa aseptică - specifică „oamenilor civilizaţi”;

2) Cearta ordinară – specifică „spiritului primar agresiv”, cum îl numea Marin Preda.

Amândouă se remarcă prin literalism, prin accentul pe formă, în defavoarea fondului. De aceea, în nici una dintre ele nu se schimbă efectiv idei, nu se modifică paradigme, nu se falsifică ipoteze, nu se … evoluează. Deci amândouă sunt forme de a înăbuşi în faşă orice formă de dialog viu, inspirat de viaţa autentică, cu toate problemele sale, ale căror rezolvare ar trebui să fie motivul şi motivaţia principale ale discuţiei.

Citeşte mai departe »

L-am auzit pe Mircea Dinescu povestind, pe vremea când încă mai merita să fie ascultat, acum mai mulţi ani, la o serată a lui Iosif Sava, ceva care îi fusese povestit, la rândul său, de Marin Preda. Era vorba de o mătuşă a prozatorului, care se îmbolnăvise şi zăcea pe moarte în spital. Nepotul a vizitat-o şi a aflat cauza bolii: o infecţie renală, provocată de … obiceiul de a fura grâu de la CAP, ascuns într-un fel de pungă sub forma de brâu înfăşurat în jurul şalelor… Scriitorul a fost şocat să audă asta, pentru că o ştia pe mătuşa sa ca pe un om foarte cinstit; şi a întrebat-o îndurerat „cum ai putut, tanti cutare, să faci aşa ceva ?!” La care batrâna i-a răspuns: „da’ ce, măi Marine, dacă toţi făceau aşa, eram eu să rămân mai proastă decât ei ?!”

Dinescu a povestit asta pentru a arăta halul în care a degenerat ţăranul român… Citeşte mai departe »