Alt exemplu de literalism: cunoaşterea inutilă

Am făcut mai deunăzi o tentativă de discuţie cu un june care se dă critic literar, pe marginea a două cărţi, „Cunoaşterea inutilă” a lui J.-F. Revel şi „Unabomber” a lui O. Hurduzeu. Tipul a reuşit să mă impresioneze prin literalismul natural unei anumite categorii, din ce în ce mai influente astăzi.

„Polemica” a fost avortată din start, din simplul motiv că „cronicarul” era încremenit în două prejudecăţi simpliste: 1) evenimentele cu care Revel îşi ilustra filozofia „nu mai erau de actualitate”, întâmplându-se ă-hăăă, tocmai prin anii ’70, şi, în consecinţă, noi de-atunci evoluând enorm, nici filozofia lui nu mai stă-n picioare, şi 2) iar Unabomber a ucis oameni, deci nici o discuţie în jurul motivelor sale nu-şi mai are rostul…

Pentru 2) o să încerc o explicaţie şi o exemplificare folosindu-mă de 1), adică de conceptul lui Revel de “cunoaştere inutilă”. Acesta desemnează acel imaginar negativ în care se plasează elita intelectuală occidentală de mai multe decenii, după care crimele comunismului nu pot fi asemuite cu cele ale nazismului, deoarece primul a fost bine intenţionat, iar al doilea ba. Astfel, cea mai mare catastrofă din istoria lumii, comunismul (peste 100 de milioane de victime, başca miliardele de vieţi distruse, and still counting, căci coşmarul încă nu s-a terminat, ci s-a … pseudomorfozat), este pur şi simplu … “palmată”, printr-o prestidigitaţie imaginară. Şi mai ziceţi că imaginarul nu e … real ! Uite că poate face să dispară un fenomen cât se poate de real, în timp ce scoate din joben irealităţi crase, cu care sperie lumea în scopul manipulării, cum ar fi, de exemplu, încălzirea globală.

În cartea lui, Revel descrie tocmai un episod al luptei cu acest imaginar diabolic, când el a încercat să studieze ororile naziste “la sursă”, adică intervievând un criminal de război. A publicat interviul în revista la care lucra atunci, şi s-a declanşat uraganul “terorismului informaţional de stânga”, cum tot el îl numea în altă carte, “Tentaţia totalitară”. Pur şi simplu, filozoful şi ziaristul francez nu avea dreptul să ancheteze crimele hitleriste, deoarece … 1) ! adică tocmai fiindcă erau omologate ca crime, şi deci, nu-i aşa, orice redeschidere a dosarului, orice încercare de a determina motivele acestor acte, nu putea fi decât suspectă de … simpatie pentru criminali !

Logica stâlcită a literalismului… Dacă nu-ţi stă mintea-n loc, … e timpul să înceapă să meargă !